PRODIAB Asociaţia Diabeticilor din Republica Moldova

Implicaţiile cardiovasculare ale diabetului de tip 1.

  • miercuri, 14 februarie 2018

Diabetul reprezintă o boală a cărei caracteristică principală presupune faptul că organismul nu este în măsură să controleze nivelul zahărului din sânge din cauza cantităţilor insuficiente de insulină hormonală sau a unei rezistenţe crescute a celulelor la insulină. Nivelurile ridicate de zahăr din sânge pot duce la o serie de condiţii care pun în pericol viaţa, cum ar fi bolile cardiovasculare.

Prevalenţa diabetului a crescut constant în întreaga lume şi se estimează că în jur de unul din fiecare unsprezece persoane suferă de diabet. Extrapolările sugerează că până în 2040 vor fi 642 milioane de persoane cu diabet zaharat, ceea ce va reprezenta o preocupare majoră pentru sănătate pe tot globul.

Pacienţii care nu sunt capabili să producă insulină sunt consideraţi a avea diabet de tip 1, care de obicei apare în copilărie şi necesită injectări regulate cu insulină pentru a menţine nivelurile de glucoză din sânge în intervalul normal. Diabetul de tip 1, în special, este asociat cu un risc crescut de apariţie a bolilor cardiovasculare.

În ciuda cercetărilor în curs de desfăşurare, mecanismul de bază care leagă diabetul zaharat cu risc crescut de boală cardiovasculară nu este încă foarte clar determinat. Cu toate acestea, se ştie că terapia cu reducerea lipidelor reduce riscul bolilor cardiovasculare la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 cu aproximativ o cincime.

Lipoproteinele şi riscul cardiovascular

Lipoproteinele sunt mijloacele prin care trigliceridele şi colesterolul sunt transportate în corp. Există mai multe tipuri de lipoproteine, caracterizate în funcţie de tipurile de proteine de suprafaţă, apoplipoproteinele pe care le poartă. Apolipoproteina asociată determină de asemenea funcţia lipoproteinei deoarece acţionează ca substrat pentru receptorii specifici legaţi de membrană. Lipoproteina cea mai densă, lipoproteina cu densitate mare(HDL) este de obicei considerată a fi cardioprotectoare, deoarece îndepărtează colesterolul din sânge şi îl transportă către ficat pentru a fi metabolizat. Această funcţie este o consecinţă a HDL care prezintă apolipoproteina A1, care permite HDL să fie internalizată de către ficat. Cu toate acestea, s-a observat faptul că 40% dintre bărbaţii care suferă de boli cardiace au avut niveluri sănătoase de HDL, iar nivelurile foarte ridicate de HDL au fost legate de un risc crescut de evenimente coronariene majore.

Investigaţiile suplimentare privind HDL au arătat că acesta poate deveni, de asemenea, complexat cu apolipoproteina C3 care are funcţia opusă. Apolipoproteina C3 previne absorbţia şi distrugerea lipoproteinelor de către ficat. În plus, s-a arătat că pentru ca HDL care prezintă apolipoproteina A1 să returneze excesul de trigliceride şi colesterol la ficat, apolipoproteina A1 trebuie să sufere o schimbare semnificativă. Astfel, se pare că nivelurile ridicate de HDL per se nu indică neapărat un risc scăzut de a dezvolta accident vascular cerebral sau boli de inimă. Pentru a determina nivelul de ateroprotecţie oferit de HDL, trebuie stabilită funcţia HDL. Proporţiile apolipoproteinei HDL active A1 pot fi măsurate utilizând rezonanţa paramagnetică electronică (EPR) sau spectroscopia fluorescentă.

Efectele diabetului asupra HDL

Într-o căutare continuă a relaţiei dintre diabetul de tip 1 şi riscul crescut de boală cardiovasculară, a fost realizată o cercetare prin care a fost evaluată funcţia HDL la copii şi adulţi tineri cu diabet de tip 1. Proporţia de apolipoproteină HDL activă a fost evaluată la 293 pacienţi cu diabet zaharat de tip 1 (vârsta medie de 13,7 ani) şi 111 subiecţi sănătoşi de control la momentul iniţial şi din nou, după 5 ani. Lipoproteinele extrase din probele de sânge au fost analizate prin EPR utilizând un spectrometru Bruker BioSpin eScan EPR.

Proporţia de apolipoproteină HDL activă a fost semnificativ mai scăzută în grupul de diabet, comparativ cu grupul de control şi a rămas relativ constantă de la momentul iniţial la 5 ani. Concluzia cercetării a fost că diabetul de tip 1 duce la o scădere a funcţiei de protecţie cardiovasculară a HDL. Iar specialiştii sunt de părere că este probabil ca acest deficit de funcţie al „colesterolului bun” poate contribui la creşterea bolilor cardiovasculare la pacienţii cu diabet de tip 1.

Sursa: www.csid.ro