PRODIAB / DESPRE DIABET

DIABETUL ZAHARAT

Este a 5-a cauză de deces la nivel mondial;
Reduce calitatea vieții cu cel puțin 10 %;
La fiecare 5 secunde o persoană este diagnosticată cu diabet zaharat;
La fiecare 10 secunde o persoană decedează din cauza complicațiilor acestei afecțiuni;
În prezent afectează 371 de milioane de oameni din întreaga lume;
Pînă în 2025 este estimat că numărul de diabetici va ajunge la 380 de milioane.

DIABETUL ZAHARAT

Diabet – în greacă înseamnă fîntînă;

Zaharat – în latină înseamnă miere.

CE ESTE DIABETUL ZAHARAT?

Diabetul zaharat reprezintă o situaţie specială (boală metabolică) a organismului, în care acesta nu poate asimila, utiliza, depozita zahărul (carbohidraţii, glucoza) furnizat de alimente.

Glucoza – furnizor indispensabil de energie

Glucoza (“zahăr”) este principala sursă de energie utilizată de către celulele organismului. În lipsa ei celulele nu pot supravieţui mai mult de 20 de ore. Insulina, hormonul produs la nivelul pancreasului ajută celulele din întreg organismul să utilizeze zahărul (glucoza) din sînge. Insulina este considerată cheia, care deshide poarta celulelor pentru ca glucoza sa poată patrunde în acestea. Dacă nu există suficientă insulină sau aceasta îşi pierde partial/total funcţia, celulele nu pot utiliza zahărul, ca rezultat intră în deficit de energie şi devin “înfometate”. În situația data glucoza nu poate să părăsească sîngele şi se acumulează, ducînd la apariţia hiperglicemiei, cu efecte negative asupra activității întregului organism.

Insulina – cheia ce deschide porțile celulelor pentru glucoză

Insulina este un hormon produs de o anumită clasă de celule (celulele beta) din pancreas. Rolul insulinei a fost pe scurt prezentat mai sus.

TIPURILE DE DIABET ZAHARAT

Diabet zaharat tip I

autoimun
idiopatic

Diabet zaharat tip II
Diabet gestational
Alte tipuri specifice de diabet zaharat

DIABET ZAHARAT DE TIP 1 (diabet zaharat insulino-dependent, mai este numit juvenil)

Afectează 10% din diabetici.

Se întîlnește la copii, ,adolescenți, adulți tineri.

Pancreasul nu mai poate produce insulină, cauza este un proces autoimun, în care sistemul imunitar al organismului face o greşeală nu recunoaște şi distruge propriile celule producătoare de insulină ( celule beta pancreatice).

Tratamentul constă în injecţii cu insulină; deoarece insulina este o proteină, nu poate fi administata pe gura, fiind distrusă prin digestie.

DIABET ZAHARAT DE TIP 2 ( non-insulino-dependent, se mai numeşte “al adultului”)

Afectează 85% din diabetici.

Se întîlnește la persoanele peste 40 de ani, dar acum se întîlnește și la copii.

Cauza constă in fatul că pancreasul produce insulina, dar aceasta nu acţionează corespunzător.

Excesul de alimente grase, dulci, hipercalorice, sedentarismul, dar şi predispoziţia genetică, duc la instalarea diabetului zaharat de tip 2.

Opţiunile terapeutice includ: dietă, medicamente şi uneori, insulină.

DIABETUL GESTAȚIONAL

Este diagnosticat în cursul sarcinii.

ALTE TIPURI SPECIFICE DE DIABET ZAHARAT

Defecte genetice de secreţie a insulinei
Defecte genetice de acţiune a insulinei
Boli ale pancreasului exocrin
Endocrinopatii
Medicamente
Infecţii
Sindroame genetice

SĂ ÎNCERCĂM SĂ ÎNȚELEGEM DIABETUL

DIABETUL INSULINO-DEPENDENT (TIP 1)

Apare atunci cînd pancreasul nu mai produce insulina, hormonul care ajută organismul să utilizeze glucoza (zahărul) din sînge. Celelalte activităţi ale pancreasului nu sînt afectate, dar deşi numai pancreasul este bolnav, efectele deficitului de insulină se manifestă la nivelul întregului organism.

Fără insulină, organismul nu mai poate folosi zahărul, iar acesta nu mai poate fi absorbit. În schimb, nivelul zahărului creşte în sînge, ulterior este filtrat la nivelul rinichilor şi este eliminat parțial prin urină.

Simptomele de alarmă, care atrag atenţia asupra unui posibil diabet zaharat de tip I sînt:

Poliuria (urinări frecvente).
Polidipsia (utilizarea în exces a lichidelor).
Polifagie (consum exagerat de alimente).
Pierdere rapidă în greutate .

CAUZELE DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 1

Diabetul zaharat de tip 1 apare uneori în aceeaşi familie, la mai mulţi membrii ai acesteia.

Pacienţii dezvoltă anticorpi împotrivă celulelor producătoare de insulina, de la nivelul pancreasului. Prezenţa acestora ne semnalează că aceste celule au fost distruse.

Acest tip de diabet zaharat se dezvoltă treptat, de foarte multe ori de-a lungul mai multor luni sau chiar ani. Este dovedit ştiinţific că nu apare brusc, este nevoie de mai multe luni, timp în care celulele producătoare de insulină sînt distruse treptat, pentru ca pancreasul să devină ineficient, iar cantitatea de insulină atît de mică, încît să se declanşeze simptomele caracteristice. Aceste “traume” repetate asupra celulelor producătoare de insulină pot fi: infecțiile virale, stresul, agenţii chimici din dietă sau alţii, care declanşează procesul de distrugere imunologică a acestor celule, totul petrecîndu-se pe un fond de predispoziţie genetică, necesar pentru iniţierea procesului imun.

Important e să cunoaștem că acest tip de diabet nu este cauzat de consumul exagerat de dulciuri. Nu ştim încă ce iniţiază acest proces de distrugere, dar, ceea ce ştim, este că înlocuirea insulinei produsă de organismul uman cu injecţii de insulină, va ajuta corpul să folosească în mod corespunzător mîncarea şi să se menţină sănătos.

DIABETUL ZAHARAT DE TIP 2

Pacienţii diagnosticaţi cu diabet zaharat de tip 2 sînt rezistenţi la acţiunea insulinei. În cazul lor, insulina produsă de pancreas nu lucrează în mod corespunzător, este defectă fiind nevoie din ce în ce mai multă insulină, apare hiperinsulinismul, insulinorezistentă şi, în final, diabetul. Acesta formă de diabet este comună persoanelor peste 45 de ani, dar poate aparea la copiii şi adolescenţii obezi, care au cazuri similare în familie.

CAUZELE DIABETULUI ZAHARAT DE TIP 2

Diabetul zaharat de tip 2 apare în aceeaşi familie mult mai frecvent decît diabetul de tip 1. Există numeroşi factori care favorizează apariţia lui. Aceşti factori (inactivitatea, dieta bogată în grăsimi şi dulciuri) ar putea fi controlaţi, spre deosebire de diabetul de tip 1. Persoanele cu risc (care fac parte din familii unde s-a diagnosticat diabetul de tip 2, persoanele supraponderale şi cu diete dezechilibrate), ar trebui să ia în considerare recomandări ca: să urmeze un program de educaţie fizică zilnic, între 30 şi 60 minute şi o dietă săracă în grăsimi şi carbohidraţi. Aceste simple recomandări sînt valabile şi pentru persoanele deja diagnosticate cu diabet zaharat de tip 2, atît pentru controlul glicemiei, cît şi pentru descreşterea ratei complicaţiilor.

DIAGNOSTICUL DIABETULUI ZAHARAT

Diagnosticul diabetului zaharat în afara situției de sarcină

Diagnosticul diabetului zaharat are la bază determinarea glicemiei (concentrația zahărului în sînge) din sîngele venos (plasma venoasă mai exact).

Există 3 modalități de a pune diagnosticul:

Prezența simptomelor clasice de diabet (sete mare, urinat des și mult, pierdere în greutate neexplicată) + o glicemie ≥ 11,1 mmol/l (200mg/dl) recoltată oricînd în timpul zilei, indiferent de timpul trecut de la ultima masă sau cît de copioasă a fost aceasta.

SAU

Dacă glicemia pe nemîncate, dimineața, după 8 ore de post este ≥ 7,0 mmol/l (126 mg/dl) se poate pune diagnosticul de diabet zaharat. Se va repeta însă determinarea și în zilele următoare pentru confirmarea diagnosticului.

SAU

Dacă glicemia pe nemîncate, dimineața, după 8 ore de post este mai mică de 11,1 mmol/l (200 mg/dl) atunci se face un așa numit test de toleranță la glucoză. Astfel, dimineața pe nemîncate (post de 8 ore) se recoltează o glicemie pe venă, se beau 75 g de glucoză (în 300 ml apă, preferabil cu puțină lămîie) și se testează din nou glicemia peste 2 ore (între timp nu se mănîncă, nu se fumează, nu se face efort, etc.). Dacă la 2 ore de la îngerarea glucozei glicemia este mai mare de 200 mg/dl se pune diagnosticul de diabet zaharat.

Diagnosticul diabetului zaharat în timpul sarcinei

Diagnosticul diabetului de sarcină a suferit multiple modificări în timp deoarece pînă de curînd nu se cunoștea exact de la ce valori ale glicemiei încep complicațiile sarcinii.

Noile criterii de diagnostic conform IADPSG (International Association of Diabetes and Pregnancy Study Groups) presupun ca orice femeie însarcinată și fără diabet cunoscut anterior să efectueze un test de toleranță orală la glucoză cu 75g glucoză în săptămîna 24-28 de sarcină, cu efectuarea a trei glicemii:

pe nemîncate (normal < 92 mg/dl / 5.1 mmol/l)
la o oră (normal < 180 mg/dl / 10 mmol/l)
la două ore după ingestia de 75g glucoză (normal < 153 mg/dl / 8.5 mmol/l).

Se consideră diabet de sarcină dacă cel puțin una din cele trei glicemii este mai mare sau egală decît pragul stabilit de 92 mg/dl (5.1 mmol/l) pentru glicemia pe nemîncate (à jeun), 180 mg/dl (10 mmol/l) la o oră și 153 mg/dl (8.5 mmol/l) la două ore. De remarcat că spre deosebire de orice alte modalități anterioare de diagnostic este suficientă o singură glicemie mai mare sau egală cu pragul stabilit și se pune deja diagnosticul de diabet de sarcină.