DE LA NEFROPATIE DIABETICĂ LA INSUFICIENŢĂ RENALĂ: PROGRESIA AFECTĂRII RENALE POATE FI ÎNCETINITĂ!

• ŞTIRI
• luni, 2 februarie 2015

Nefropatia diabetică este o boală renală cronică, progresivă, care apare la aproximativ o treime  dintre pacienţii cu diabet zaharat. Dacă e depistată la timp şi urmărită corect, se pot  intensifica măsurile terapeutice pentru a încetini progresia nefropatiei diabetice spre induficienţă renală cronică.

Microangiopatia: stadiul incipient al nefropatiei diabetic

Nefropatia diabetică este o boală renală cronică, progresivă, care apare la aproximativ 1/3 dintre pacienţii cu diabet zaharat şi reprezintă o cauză importantă de insuficienţă renală cronică terminală. Dacă diabetul este bine controlat, această afectare apare mai târziu. De aceea este importantă menţinerea glicemiei în limite apropiate de normal: pentru a preveni afectarea vaselor de calibru mic de la nivel renal. Dacă regimul igieno-dietetic şi medicaţia nu sunt corect urmate, glicemiile cresc, diabetul nu e controlat suficient şi afectarea renală apare mai repede.

Depistare printr-o analiză de urină

Momentul în care se instalează nefropatia diabetică poate fi stabilit prin efectuarea unei analize simple – eliminarea urinară de proteine. Microalbuminuria reprezintă o eliminare urinară persistentă de albumină (30-300 mg/24 h) la cel puţin 2 determinări într-un interval de 3-6 luni şi după ce s-au exclus alte cauze posibile de anomalii urinare (infecţii urinare, boli acute febrile, hipertensiune arterială severă, efort fizic intens). Tocmai pentru a depista la timp debutul afectării renale, se recomandă ca orice pacient cu diabet, fie tip1 sau 2, să facă anual microalbuminuria.

Microalbuminuria se repetă constant

Odată depistată, nefropatia diabetică trebuie monitorizată anual. De asemenea, trebuie intensificate măsurile care pot ţine diabetul sub control. Trebuie acordată o atenţie sporită regimului igieno-dietetic. Nu înseamnă restricţii în plus, ci doar că acesta trebuie respectat cu mai mare rigurozitate şi medicaţia trebuie luată corect. La care se adaugă renunţarea la fumat, combaterea sedentarismului, controlul obezităţii şi, nu pe ultimul loc, controlul eficient al tensiunii arteriale. Măsurile enumerate sunt foarte importante pentru a controla cât mai bine evoluţia bolii. Menţinerea glicemiei la un nivel de siguranţă, încetineşte progresia nefropatiei.

Analize periodice pentru a urmări gradul de degradare a funcţiei renale

Pe măsura progresiei nefropatiei diabetice, pierderea de proteine depăşeşte limita de 300 mg/zi, mai întâi intermitent, apoi permanent, realizându-se macroalbuminuria. Din momentul apariţiei macroalbuminuriei, funcţia renală se degradează progresiv, procesul fiind ireversibil. Degradarea funcţiei renale este mai rapidă la pacientul cu hipertensiune arterială. De aceea, periodic, se fac determinări de uree şi creatinină serică (la 3-6 luni). Rolul acestor analize periodice este de a urmări gradul de degradare a funcţiei renale. Pentru a încetini acest proces se impune intensificarea măsurilor terapeutice.

Controlul glicemic poate încetini progresia nefropatiei diabetice spre insuficienţă renală cronică

Controlul glicemic trebuie să fie strict, lucru care se realizează prin regim igienodietetic şi tratament cât mai corect urmate. Există o analiză de sânge, hemoglobina glicozilata (HbA1c), care se efectuează periodic şi care este practic „oglinda“ modului în care e ţinut sub control diabetul pe perioade mai lungi de timp.

Controlul glicemic este important pentru că astfel se poate încetini cât mai mult progresia nefropatiei diabetice spre insuficienţă renală cronică. Se recomandă o HbA1c ţintă sub 7%, cu condiţia să nu survină hipoglicemii. Instalarea insuficienţei renale cronice care presupune efectuarea dializei apare după mulţi ani de evoluţie a nefropatiei diabetice.

Depinde de pacient ca instalarea insuficienţei renale să fie cât mai târzie

Pacientul trebuie să înţeleagă şi să respecte recomandările specialiştilor care îl tratează: să urmeze corect un regim igienodietetic, să respecte tratamentul recomandat, să facă periodic analizele pentru monitorizarea glicemiei şi a funcţiei renale. De asemenea, mai precizez faptul că în cazul pacienţilor cu nefropatie diabetică şi hipertensiune arterială, este necesar un control atent al tensiunii arteriale. Valorile acesteia nu trebuie să depăşească 130 mmHg cu 80 mmHg (nota redacţiei – 13 cu 8 în limbaj popular) sau 125 mmHg cu 75 mmHg, dacă există proteinuria peste 1 gr/zi. Trebuie monitorizată atent tensiunea arterială şi dacă e necesar trebuie intensificat tratamentul antihipertensiv. Menţinerea tensiunii arteriale la valorile menţionate mai sus, poate preveni sau încetini afectarea renală“.

Reguli privind regimul igieno-dietetic

Când se instalează nefropatia diabetică, regimul alimentar nu se modifică. Doar că pacienţii diabetici trebuie să respecte cu şi mai multă rigoare regulile privind alimentaţia. Cei care au şi hipertensiune trebuie să limiteze consumul de sare sau alimente sărate.

Numai când apare insuficienţa renală cronică se recomandă şi un regim hipoproteic – se consumă mai puţine proteine. De asemenea, aportul de lichide este important şi trebuie respectat: peste 2 litri de apă pe zi, la un pacient fără edeme. În cazul în care un diabetic prezintă edeme la nivelul membrelor inferioare, atunci el trebuie să se prezinte de urgenţă la medic. Aceste edeme pot fi semnul nefropatiei diabetice sau insuficienţei cardiace. Mai trebuie subliniat faptul că trebuie evitate medicamentele cu toxicitate renală (antiinflamatorii nesteroidiene, unele antibiotice, substanţe de contrast) şi utilizate numai la recomandarea acestora de către medicul de familie, diabetolog sau nefrolog, care vor ajusta dozele.

Sursa: www.ziaruldeiasi.ro